În lumea dinamică a fotbalului din Premier League, fanii sunt singura constantă. În timp ce antrenorii, jucătorii și proprietarii vin și pleacă, susținătorii rămân fideli echipelor lor. Cu toate acestea, contractele pe termen lung în fotbal, cum ar fi cel semnat recent de Erling Haaland cu Manchester City, atrag atenția. Haaland a încheiat un contract pe nouă ani și jumătate, cel mai lung din istoria Premier League, marcând o declarație semnificativă atât pentru club, cât și pentru jucător.
Un fenomen similar s-a întâmplat la Chelsea, unde Cole Palmer și-a extins contractul de șapte ani la nouă ani. În timp ce astfel de acorduri asigură valoarea jucătorilor pentru cluburi, ele vin cu riscuri. Pierderea formei, accidentările sau alte situații neprevăzute pot transforma aceste angajamente pe termen lung în sarcini financiare grele, deoarece jucătorii își primesc salariile integral pe durata contractului.
De ce cluburile optează pentru contracte lungi?
Contrar aparențelor, motivul principal al acestor angajamente nu este doar legat de salarii generoase, ci de protejarea investiției. În fotbal, „înregistrarea jucătorului” este activul pe care cluburile îl dețin pentru a genera venituri prin vânzarea biletelor, drepturi de difuzare sau contracte comerciale. Transferurile implică o compensare către clubul actual pentru eliberarea acestei înregistrări.
Un contract mai lung crește valoarea unui jucător pe piață. Dacă un club rival dorește un jucător, trebuie să plătească o sumă considerabilă pentru a rupe contractul, mai ales dacă acesta are mai mulți ani rămași. Pentru jucători de top, cum este Haaland, acest mecanism ajută la menținerea valorii lor.
Avantajele financiare
Contractele lungi pot reduce costurile pentru cluburi prin minimizarea renegocierilor frecvente, care implică cheltuieli precum onorarii legale și comisioane pentru agenți. De asemenea, aceste contracte permit amortizarea pe mai mulți ani. Amortizarea reprezintă costul activului împărțit pe durata contractului. Spre exemplu, un transfer de 80 de milioane de lire pe un contract de cinci ani generează un cost anual de 16 milioane de lire, dar pe un contract de opt ani costul scade la 10 milioane de lire pe an.
Chelsea a utilizat această metodă pentru a respecta reglementările financiare ale Premier League. Totuși, atât UEFA, cât și Premier League au impus recent limite privind durata amortizării, stabilind-o la cinci ani.
Riscurile
Deși contractele lungi pot fi avantajoase, ele vin cu riscuri. Cluburile pot rămâne blocate cu costuri ridicate pentru jucători care nu mai performează sau care suferă accidentări. De partea jucătorilor, există riscul de a fi „blocați” la un salariu sub valoarea pieței dacă veniturile generale din fotbal cresc rapid. Cu toate acestea, Haaland, câștigând 500.000 de lire pe săptămână, nu pare să fie afectat de această posibilitate.
Pe lângă aspectele financiare, astfel de contracte oferă jucătorilor stabilitate, un beneficiu important pentru bunăstarea lor. Schimbarea frecventă a orașului sau țării poate afecta negativ performanța pe teren.
În concluzie, contractele lungi sunt o strategie complexă care protejează investițiile cluburilor și asigură stabilitate pentru jucători. Cu toate acestea, ele implică și riscuri considerabile, atât financiare, cât și legate de performanță. Indiferent de rezultate, angajamentele de acest tip continuă să redefinească modul în care cluburile și jucătorii abordează viitorul în Premier League.
Comentariul va fi postat dupa aprobare