Limbajul nu se limitează la transmiterea informațiilor; el exprimă emoții, creează conexiuni și provoacă schimbări în normele societății. Printre cele mai fascinante aspecte ale limbajului se află limbajul tabu, care include insulte, injurii, jigniri și discursuri de ură. Aceste expresii „interzise” au o putere extraordinară, provocând reacții emoționale puternice și oferind perspective profunde asupra valorilor și normelor culturale.
Cuvintele tabu sunt modelate de restricții culturale, morale și sociale, fiind asociate cu subiecte precum sexualitatea, funcțiile corporale, religia sau referințele derogatorii la persoane sau grupuri. Rolul lor unic în comunicare poate fi înțeles prin trei caracteristici esențiale:
- Apariție limitată în contexte formale: Apar rar în scris, reflectând norme sociale care descurajează utilizarea lor.
- Valență emoțională negativă: Poartă conotații profund negative.
- Arousal emoțional ridicat: Provoacă reacții intense, ceea ce le face impactante în comunicare.
De la înjurături la discurs de ură: o pantă alunecoasă
Studiile arată că limbajul tabu reprezintă aproximativ 0,5% din limbajul vorbit zilnic, deși prevalența sa variază în funcție de cultură și context. Rețelele sociale amplifică evoluția acestor expresii, anonimatul încurajând utilizarea lor pe scară largă. Un studiu din 2014, care a analizat 51 de milioane de tweet-uri, a constatat că peste 1% dintre acestea includeau injurii, iar unul din 13 conținea limbaj ofensator.
Proliferarea limbajului vulgar online are implicații îngrijorătoare, putând escalada în discursuri de ură – expresii care vizează persoane sau grupuri pe baza unor caracteristici precum rasa sau genul. Acest tip de retorică, combinat cu dezinformarea, poate avea consecințe devastatoare în lumea reală.
Progresele în procesarea limbajului natural au permis dezvoltarea algoritmilor capabili să detecteze discursurile de ură prin analizarea modelelor de limbaj ofensator, contribuind la limitarea răspândirii acestora pe platformele digitale.
Variabilitatea culturală a limbajului tabu
Ceea ce constituie limbaj tabu variază semnificativ între culturi. De exemplu, blasfemia, cândva cea mai ofensatoare formă de limbaj în Europa, și-a pierdut din șocul inițial în societățile secularizate. În schimb, termenii sexuali și scatologici rămân tabu în multe culturi, reflectând un disconfort profund legat de subiectele percepute ca fiind intime sau indecente.
Un studiu din 2024, care a explorat diferențele culturale, a relevat variații semnificative în utilizarea limbajului tabu. Vorbitorii de germană au generat, în medie, 53 de cuvinte tabu per persoană, depășind cu mult vorbitorii de engleză și spaniolă, care au listat mai puțin de 16 fiecare. Anumite cuvinte, precum echivalentele pentru „cvă” sau „tpă”, erau recunoscute ca tabu în aproape toate limbile. Totuși, alte expresii prezentau diferențe culturale marcante; de exemplu, „rahat” era printre cele mai tabu cuvinte pentru vorbitorii de engleză și italiană, dar nu apărea în topul celor mai tabu expresii pentru vorbitorii de franceză, olandeză, spaniolă sau germană.
Neuroștiința limbajului tabu
Limbajul tabu nu este doar un fenomen cultural, ci are implicații psihologice și neurologice profunde. Utilizarea sau auzirea acestor expresii activează amigdala, o regiune cerebrală asociată cu răspunsurile emoționale și de frică. Impactul cognitiv și emoțional al limbajului tabu îl face mai ușor de reținut decât cuvintele neutre.
Din punct de vedere psihologic, limbajul tabu îndeplinește mai multe funcții:
- Amplificarea emoțiilor: Intensifică exprimarea emoțiilor.
- Identitate de grup: Încurajează sentimentul de apartenență.
- Ameliorarea durerii: Studiile arată că injuriile pot crește toleranța la durere, după cum demonstrează experimentele cu apă cu gheață.
Diferențele individuale, cum ar fi personalitatea, joacă un rol important. Bărbații folosesc mai frecvent limbajul tabu în public decât femeile, iar persoanele extrovertite sau cu o reactivitate emoțională ridicată sunt mai predispuse să-l utilizeze.
Limbajul tabu ca oglindă culturală
Limbajul tabu reflectă valorile și normele în schimbare ale societăților, arătând ce subiecte sunt considerate sensibile sau tabu. El evidențiază granițele testate de indivizi și modul în care limbajul evoluează împreună cu schimbările culturale.
Autorul studiului și declarație de transparență
Acest articol este bazat pe cercetările coordonate de Jon Andoni Duñabeitia, director al Centrului de Cercetare Nebrija în Cogniție (CINC) și al Catedrei Internaționale pentru Sănătate Cognitivă (ICCH) la Universitatea Nebrija. Autorul nu are legături financiare sau profesionale care ar putea influența obiectivitatea acestui articol, dezvăluindu-și exclusiv afilierile academice.
Comentariul va fi postat dupa aprobare