O nouă evaluare globală arată că aproape un sfert dintre speciile de apă dulce riscă să dispară

Un studiu recent publicat în revista Nature dezvăluie amenințările majore pentru biodiversitatea râurilor și lacurilor.

Pentru mult timp, declinul biodiversității din râurile și lacurile noastre a fost trecut cu vederea, în comparație cu speciile terestre și marine care atrag frecvent atenția publicului și a comunității științifice. Însă un nou studiu publicat în revista Nature își propune să schimbe acest fapt, analizând riscul de extincție pentru peste 23.000 de specii de apă dulce și dezvăluind că aproape 24% dintre acestea sunt amenințate cu dispariția.

O evaluare cuprinzătoare a vieții dulcicole

Cercetătorii s-au bazat pe listele roșii (red lists) ale Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), care reprezintă inventare oficiale privind starea de conservare a speciilor la nivel global. S-au folosit de listele finalizate recent pentru peștii de apă dulce, pentru libelule și alte insecte apropiate (damselflies), precum și de datele existente pentru crabi de apă dulce, raci și creveți.

• Rezultatul: Aproape un sfert (24%) dintre aceste specii prezintă un risc mare de extincție (vulnerabile, în pericol, critic în pericol sau dispărute în sălbăticie).
• Exemple notabile: Tipuri de anghilă europeană (critică) și racul cu clești albi (endangered), ambele specii cândva răspândite în râurile Europei.

În cazul unora dintre taxoni, lipsa datelor (data deficient) face dificilă estimarea exactă a riscului de dispariție, o problemă frecventă pentru speciile de apă dulce. Autorii subliniază că acest deficit de informații a împiedicat includerea moluștelor de apă dulce în analiză, deși se bănuiește că acestea ar putea fi chiar mai expuse riscului decât peștii.

De ce contează atât de mult speciile de apă dulce?

1. Contribuție uriașă la biodiversitate: Râurile, lacurile, bălțile și zonele umede găzduiesc peste 10% din totalul speciilor cunoscute, inclusiv o treime din vertebrate și jumătate din pești, deși ele acoperă mai puțin de 1% din suprafața terestră a planetei.
2. Servicii ecosistemice: Speciile de apă dulce – pești, crustacee, insecte – reprezintă hrană esențială pentru comunități și susțin industrii (de exemplu, turismul de pescuit la somonul atlantic).
3. Indicatori de poluare și resurse de apă: Multe nevertebrate de apă dulce sunt extrem de sensibile la poluare, iar declinul lor semnalează degradarea calității apei, ceea ce, în contextul schimbărilor climatice și al limitării resurselor de apă, devine tot mai îngrijorător.

O problemă globală: gestionarea deficitară a ecosistemelor de apă dulce

Până acum, protecția speciilor s-a axat în special pe vertebratele terestre (păsări, mamifere etc.), iar politici similare au dominat discursul și resursele alocate. Însă odată cu finalizarea acestei evaluări, este clar că râurile și lacurile au nevoie de politici și măsuri dedicate, adaptate specificului lor.

• Abordare integrală la nivel de bazin hidrografic: Nu e suficient să protejăm doar zone restrânse din habitatul unei specii; e necesar să luăm în calcul întreaga rețea hidrografică și modul în care se distribuie apa de-a lungul anului.
• Conectivitate între sursele de apă: Râurile și lacurile pot fi privite ca niște „insule” înconjurate de uscat. Menținerea rutelor de migrare și a fluxurilor de apă poate face diferența între supraviețuirea și dispariția unei specii.

Multiple amenințări, multiple responsabilități

Principalele pericole identificate de autorii studiului:

• Poluarea
• Construcția de baraje
• Extracția excesivă de apă (water abstraction)
• Schimbarea utilizării terenurilor
• Exploatarea excesivă (over-exploitation)
• Invaziile biologice (invasive species)
• Boli

Majoritatea speciilor suferă de pe urma a mai mult de un factor, iar zonele cu substrat calcaros, bogat în calciu (ca râurile de tip chalk-stream), sunt deosebit de afectate de exploatarea resurselor de apă și de poluare. Din acest motiv, inițiative precum reducerea deversărilor de ape uzate și îmbunătățirea eficienței consumului de apă sunt cruciale pentru a diminua presiunea asupra ecosistemelor dulcicole.

Pași către un viitor sustenabil

• Umplerea golurilor de date: Autorii subliniază necesitatea unor eforturi susținute pentru a studia invertebratele de apă dulce (efemeroptere, plecoptere, coleoptere etc.), pentru care stocul de informații este încă foarte limitat.
• Politici de conservare dedicate: Odată cu noile date, legislația și strategiile naționale și internaționale trebuie să recunoască explicit nevoile ecosistemelor de apă dulce.
• Management integrat: De la regândirea designului urban pentru a reduce scurgerile și consumul inutil de apă, până la măsuri de reîmpădurire și refacere a zonelor umede, soluțiile bazate pe natură se dovedesc benefice atât pentru biodiversitate, cât și pentru comunități.

Concluzie

Studiul publicat în Nature arată că 24% dintre speciile de apă dulce riscă să dispară, un procent comparabil cu cel al amfibienilor, reptilelor, păsărilor și mamiferelor terestre. Diferența majoră este că, pentru multe nevertebrate de apă dulce, datele sunt încă insuficiente. Cu toate acestea, cercetarea evidențiază cât de vitale sunt aceste ecosisteme pentru biodiversitate, resurse alimentare, sănătatea umană și rezistența în fața schimbărilor climatice.

Într-o lume în care poluarea, gestionarea deficitară a apei și schimbările climatice amenință tot mai mult ecosistemele de apă dulce, acest studiu reprezintă un semnal de alarmă pentru comunitatea științifică, factorii de decizie și publicul larg: ignorarea ecosistemelor acvatice nu mai poate fi tolerată, iar acțiunile de conservare și restaurare trebuie să devină prioritare.