După mai bine de un deceniu de la ultima sa apariție, Bridget Jones se întoarce în lumina reflectoarelor într-un nou capitol al poveștii sale, Bridget Jones: Mad About the Boy. Deși încercarea de a readuce personajul în actualitate este lăudabilă, filmul pare să fi pierdut o mare parte din magia care a transformat această serie într-un fenomen. Cu un scenariu mai puțin inspirat, glume forțate și o direcție narativă care pendulează între melodramă și comedie romantică, acest al patrulea film riscă să fie considerat cel mai slab din întreaga serie.
Un nou început pentru Bridget, dar fără Mark Darcy
Fanii francizei vor fi probabil șocați să afle că Mark Darcy (interpretat anterior de Colin Firth) a murit înainte de începutul acțiunii filmului. Deși detaliile despre moartea lui sunt vagi, știm doar că a avut loc „în timp ce făcea fapte bune în străinătate.” Această alegere a scenariștilor elimină complet posibilitatea ca Bridget să-și găsească fericirea alături de bărbatul pe care îl alesese la finalul filmului precedent și o forțează să navigheze din nou apele tumultoase ale vieții de femeie singură.
Acum, Bridget este văduvă și mamă a doi copii – Billy (Casper Knopf), băiatul din filmul anterior, și Mabel (Mila Janković). Cei doi merg la o școală privată prestigioasă din Londra, unde Bridget trebuie să interacționeze cu alți părinți, printre care și carismaticul profesor de științe Mr. Wallaker (Chiwetel Ejiofor), care devine o posibilă nouă iubire pentru protagonista noastră.
În ciuda încercărilor de a explora o nouă dimensiune a personajului – aceea de mamă singură care își găsește din nou locul în lume – povestea se simte fragmentată și lipsită de coerență. Spre deosebire de filmele anterioare, unde Bridget jongla între carieră, relații și viața socială cu un farmec aparte, aici pare rătăcită și fără direcție.
Un nou interes amoros, dar fără chimie
În încercarea de a readuce umorul și elementul „neconvențional” care a definit personajul, filmul introduce un nou interes amoros pentru Bridget – Roxster (Leo Woodall), un bărbat mult mai tânăr, care lucrează ca supraveghetor de parc. Cei doi se cunosc într-un mod tipic Bridget Jones: ea și copiii ei rămân blocați într-un copac, iar Roxster vine să-i salveze.
Acest flirt între o femeie matură și un bărbat mai tânăr ar fi putut fi o abordare proaspătă și amuzantă a romantismului la o vârstă mai înaintată, însă lipsa de chimie dintre Woodall și Zellweger face ca această relație să pară mai degrabă artificială și forțată. Spre deosebire de relațiile ei anterioare cu Mark Darcy și Daniel Cleaver, unde tensiunea romantică era palpabilă, aici totul pare o execuție superficială a unui trop cinematografic recurent.
Mai mult decât atât, Bridget are parte și de un alt posibil interes amoros – Mr. Wallaker, profesorul copiilor săi. Acesta este un bărbat matur, echilibrat și aparent mult mai potrivit pentru Bridget decât Roxster. Povestea de dragoste cu el este introdusă printr-o excursie școlară la Lake District – o călătorie surprinzător de rapidă pentru un autocar plin de elevi din Londra. Scenele de acolo sugerează că Bridget ar putea găsi stabilitatea într-o relație cu un bărbat matur, dar filmul nu investește suficient în această posibilitate.
Problema majoră: umorul lipsit de inspirație
Unul dintre cele mai mari atuuri ale seriei Bridget Jones a fost întotdeauna umorul autentic, bazat pe gafe, situații incomode și observații inteligente despre viața amoroasă și profesională. Din păcate, acest film pare să fi pierdut acea esență.
Deși există câteva momente de umor reușite – în special revenirea lui Hugh Grant ca Daniel Cleaver și scurta apariție a Emmei Thompson, care reia rolul de ginecolog cu o atitudine directă și amuzantă – majoritatea glumelor sunt lipsite de prospețime. În loc să fie un mix echilibrat între comedie și momente emoționante, filmul se scufundă într-o melodramă care nu se potrivește cu tonul francizei.
Multe dintre scenele de umor par lipsite de vlagă, iar unele momente amintesc involuntar de secvențe din filme mai bine realizate. De exemplu, scenele romantice dintre Bridget și Roxster par o variantă mai puțin convingătoare a filmului The Idea of You, care a explorat cu mai mult succes dinamica relațiilor cu diferențe mari de vârstă.
O Renée Zellweger absentă și o distribuție care pare plictisită
Renée Zellweger, care a fost mereu sufletul și inima acestui personaj, pare că joacă pe pilot automat. Dacă în filmele anterioare Bridget era carismatică și autentică, în acest film pare pur și simplu absentă.
Leo Woodall, în rolul lui Roxster, nu reușește să aducă acel farmec care ar face relația lor credibilă, iar Chiwetel Ejiofor, deși un actor talentat, nu primește suficient material pentru a transforma personajul său într-un adevărat rival amoros pentru Bridget.
Hugh Grant și Emma Thompson sunt singurii care reușesc să capteze atenția, iar fiecare apariție a lor oferă un scurt moment de autenticitate într-un film care altfel pare fabricat fără prea multă grijă pentru detalii.
O continuare de care nimeni nu avea nevoie
În loc să fie o revenire triumfală, Bridget Jones: Mad About the Boy pare o încercare forțată de a continua o poveste care deja își găsise un final potrivit în filmul anterior. Moartea lui Mark Darcy a fost o alegere îndoielnică, iar încercarea de a introduce o relație cu un bărbat mai tânăr pare mai degrabă o bifare a unui trend cinematografic decât o decizie naturală pentru poveste.
Filmul nu reușește să fie nici pe departe la nivelul primelor două pelicule din serie, iar fanii adevărați ai lui Bridget Jones ar putea fi dezamăgiți de această continuare lipsită de originalitate.
Verdict final
🎬 Bridget Jones: Mad About the Boy ajunge în cinematografele din România pe 12 februarie, dar este mai degrabă un exercițiu de nostalgie ratat decât o continuare demnă de povestea originală. Fanii fideli ai francizei ar putea găsi câteva momente de amuzament, dar per total, filmul pare să fi pierdut farmecul care l-a transformat într-un clasic al comediei romantice.
Comentariul va fi postat dupa aprobare