Discuțiile despre schimbările climatice sunt adesea dificile. Subiectul este complex, iar știrile sunt mai degrabă negative decât pozitive. Într-un peisaj informațional dominat de pesimism, modul în care comunicăm despre climă poate influența semnificativ implicarea cetățenilor și dorința acestora de a acționa.
Tehnici bazate pe cercetări din psihologia socială, sociologie și studii de mediu pot contribui la consolidarea angajamentului civic și la mobilizarea oamenilor pentru schimbări reale. Iată cinci metode eficiente prin care putem menține interesul publicului și stimula acțiunea.
1. Crearea unui sentiment de control
Oamenii trebuie să simtă că pot face ceva concret pentru a combate schimbările climatice. Teoria auto-eficacității a psihologului canadian-american Albert Bandura sugerează că indivizii devin mai motivați atunci când simt că pot controla aspecte ale realității lor.
În celebrul său experiment, Bandura a studiat persoane cu fobie de șerpi. Observarea altora care țineau un șarpe nu a avut un impact semnificativ asupra încrederii participanților. În schimb, atunci când au fost încurajați să țină șarpele în condiții sigure, și-au depășit frica mai ușor.
Această idee poate fi aplicată în comunicarea despre climă. Oamenii trebuie să fie expuși la acțiuni fezabile, cum ar fi reducerea consumului de plastic, utilizarea transportului public sau implicarea în inițiative locale. Astfel, vor căpăta încredere că pot contribui la soluționarea problemei.
2. Localizarea problemei
Mulți oameni percep schimbările climatice ca fiind un fenomen îndepărtat, mai degrabă o problemă globală decât una care le afectează viața de zi cu zi. În numeroase țări în curs de dezvoltare, presa se concentrează pe summit-urile ONU și rapoartele internaționale, ignorând adesea impactul la nivel local.
De exemplu, în Indonezia, Greenpeace a folosit Instagram pentru a arăta impactul inundațiilor asupra comunităților locale, corelând aceste imagini cu necesitatea renunțării la exploatarea cărbunelui. Acest tip de conținut a generat un interes ridicat și a încurajat oamenii să conteste legile care facilitează activitățile industriei extractive.
Comunicarea trebuie să includă perspective locale, bazate pe experiențele oamenilor obișnuiți, afacerilor locale și cercetătorilor din fiecare regiune.
3. Povestiri relevante și personale
Puțini oameni au puterea lui Bill Gates sau a Elon Musk pentru a influența politica globală privind schimbările climatice. Însă, poveștile despre indivizi care iau măsuri concrete – reducerea zborurilor, alegerea unei diete bazate pe plante sau retragerea fondurilor din companii care folosesc combustibili fosili – pot inspira audiența.
Teoria „dovezilor sociale” sugerează că oamenii sunt mai predispuși să adopte un nou comportament dacă văd că alții din comunitatea lor fac același lucru. Studiile arată că intențiile de a călători cu avionul sunt influențate de ceea ce fac colegii și prietenii unei persoane.
În comunicare, este esențial să prezentăm schimbările ca o normalitate în creștere și nu ca o excepție.
4. Evitarea „doomism-ului” (catastrofismului)
Relatările apocaliptice despre schimbările climatice sunt menite să alarmeze, dar adesea au efectul opus: paralizia și retragerea din conversație. Expunerea constantă la mesaje de tip „Este prea târziu” sau „Sfârșitul este inevitabil” determină mulți oameni să renunțe la orice acțiune.
În unele redacții, se perpetuează fenomenul „celor trei D”: negare, întârziere și respingere. Acest lucru creează un teren fertil pentru populism și dezinformare, promovând lideri care susțin că au soluții miraculoase, dar care, în realitate, evită problemele esențiale.
Fostul lider al Convenției ONU privind schimbările climatice, Christiana Figueres, promovează conceptul de „optimism încăpățânat”: recunoașterea gravității crizei climatice, dar și a faptului că există soluții concrete care pot preveni daune și mai mari.
5. Integrarea schimbărilor climatice în viața de zi cu zi
Paginile speciale dedicate climei din ziare și site-uri sunt utile, dar câți oameni le accesează voluntar? În schimb, integrarea subiectului în toate aspectele vieții cotidiene poate fi mai eficientă.
De exemplu:
- Revistele de modă pot promova reutilizarea hainelor, în loc de cumpărături excesive.
- Site-urile de călătorii pot recomanda destinații locale, în loc de zboruri lungi.
- Rețetele culinare pot oferi alternative fără carne, fără a impune un ton moralizator.
Subiectul schimbărilor climatice nu ar trebui să fie un tabu la întâlniri sociale sau evenimente. Cu cât oamenii sunt mai expuși la conversații despre mediu într-un context normal, cu atât sunt mai predispuși să facă schimbări în stilul lor de viață.
Concluzie
Comunicarea eficientă despre climă trebuie să fie motivantă, relevantă și integrată în realitatea cotidiană. Oamenii au nevoie de exemple concrete, de soluții fezabile și de un sentiment de control asupra acțiunilor lor.
Cel mai important lucru? Angajamentul constant. Schimbările climatice sunt „povestea secolului nostru”, iar implicarea activă este cel mai puternic motor pentru schimbare.
Comentariul va fi postat dupa aprobare