Să începem prin a prezenta câteva detalii despre "Candidatul Perfect", o comedie românească lansată în 2024, regizată de Alex Coteț, care oferă o satiră a scenei politice din România. Filmul urmărește povestea lui Costică Frântu (interpretat de Nicu Banea), un șomer fără prea multe aspirații, care decide să candideze la alegerile prezidențiale pentru a obține locul de parcare al vecinului său. Fără să știe, el devine o marionetă a unui partid politic care intenționează să piardă alegerile pentru a continua să profite de pe urma statului.
Distribuția filmului îi include pe Cătălina Grama, Matei Dima, Andi Vasluianu, Alex Bogdan și Alexandru Ion, care aduc la viață personaje caricaturizate ce reflectă tipologii din politica românească.
Premisa filmului ar părea bună, la prima vedere, și ai fi tentat să te pregătești să râzi copios. Din păcate scenariul eșuează chiar din primele scene să te facă să râzi, servindu-ți glume forțate, replici obosite și dialoguri lipsite de logică sau sens.
Candidatul Perfect este un film care nu face decât să evidențieze realități deja bine cunoscute, însă într-un mod superficial, fără o construcție solidă a parodiei. Mai degrabă decât o satiră bine gândită, filmul pare grăbit și lipsit de răbdare, aruncându-și spectatorii direct în scene ce încearcă să fie amuzante, dar fără un efort real de a le construi.
De exemplu, chiar în prima secvență, o funcționară publică îi prezintă unui cetățean sosit cu o problemă administrativă întreaga rețea de angajați din instituția publică – soțul, sora, finul, fina – totul servit abrupt, fără subtilitate. În loc să creeze un cadru care să lase realitatea să se dezvăluie treptat, filmul preferă să o expună direct, printr-un dialog lipsit de rafinament și de orice urmă de inteligență artistică. La un moment dat te întrebi dacă cetățeanul a venit la angajare sau este un nou șef care pune întrebări. În realitate înțelegi că scenaristul încearcă mult prea mult să ne arate că el știa mult mai glume dar nu a știut cum să le transpună într-un film.
Regizorul Alex Coteț, alături de Dima și echipa sa, navighează printr-o colecție de clișee despre politica post-tranziție, bazându-se pe concepte arhicunoscute precum „nepotism” și „șpagă”. Aceste teme sunt abordate superficial, fără o construcție reală, într-o serie de momente comice independente, care nu reușesc să se lege într-o narațiune coerentă.
Filmul pare să fi fost realizat fără niciun efort real de documentare, construit rapid și bazându-se exclusiv pe stereotipuri și vorbe din popor. Întreaga satiră se rezumă la lozinci simpliste de tipul „toți sunt la fel” sau „nimic nu se schimbă”, fără să ofere o perspectivă originală sau o analiză mai profundă a realității politice.
În ciuda acestei abordări superficiale, filmul nu reușește să ascundă un ton de dispreț subtil față de clasele sociale inferioare, mascat fie prin ironii directe, fie prin pseudo-morale glumețe. Incoerența narativă face ca mesajul său să fie contradictoriu: inițial pare să empatizeze cu oamenii obișnuiți, dar în final nu se sfiește să-i ridiculizeze în aceeași măsură în care tratează cu condescendență și „șmecherii” pe care se presupune că îi critică.
Punctul culminant al acestei inconsecvențe este scena formării unui guvern de compromis, unde livratorii nepalezi sunt promovați la rang de miniștri, apăruți pe scenă cu rucsacurile în spate și rostind câteva cuvinte neclare. Ceea ce, probabil, trebuia să fie un moment simbolic de celebrare a acestor oameni, se transformă într-o scenă de-a dreptul jignitoare, ce frizează batjocura. Eu personal m-am simțit inconfortabil la scena respectivă.
Filmul rămâne o satiră diluată, lipsită de un obiectiv clar, lovind vag într-un sistem politic generalizat, fără a-și asuma riscul de a critica direct. Împovărat de constrângerile impuse de sponsorizări, evită confruntarea reală, alegând în schimb să livreze glume facile despre un peisaj politic pe care publicul îl cunoaște deja prea bine.
Reacțiile criticilor și ale publicului au fost mixte. Unii spectatori au apreciat satira și umorul filmului, considerându-l o oglindă fidelă a realităților politice actuale. De exemplu, un utilizator de pe CineMagia a menționat: "Am râs de la un capăt la altul! La capitolul scenariu, de altfel genial, actorii, regia, tot, foarte bine legat, foarte bine transmis."
Pe de altă parte, alți spectatori au fost dezamăgiți de execuția filmului, criticând scenariul și interpretarea actorilor. Un utilizator de pe IMDb a scris: "Este o rușine cum astfel de scenarii pot fi aprobate și prezentate în cinematografe. Conceptul și momentul lansării unui film despre alegeri prezidențiale au fost atât de bune încât m-au păcălit să-l vizionez, dar încă din prima scenă am înțeles în ce m-am băgat."
Iată câteva opinii publicate de cei care au văzut filmul:
Recenzii pentru Candidatul Perfect
1. O oportunitate ratată pentru o satiră politică de calitate
"Este dezamăgitor cum un scenariu atât de slab a ajuns să fie aprobat și să ruleze în cinematografe. Conceptul unui film despre alegeri prezidențiale, lansat într-un moment atât de potrivit, m-a atras inițial, dar încă din primele minute am realizat în ce m-am băgat. Glumele sunt expirate, interpretarea actorilor este lipsită de naturalețe, iar firul narativ este complet previzibil. Singurul moment reușit a fost o scurtă scenă de trei secunde, unde mixajul de sunet și imagine a fost bine realizat. În rest, dacă ai un IQ peste 80, mai bine îți petreci timpul uitându-te la un perete decât la această abominație cinematografică."
— Antonescu Petru, IMDb
2. Departe de a fi o satiră inteligentă
"Am mers la acest film cu așteptări mari, sperând să văd o satiră bine realizată despre clasa politică românească, mai ales că realitatea oferă un material excelent pentru astfel de producții. Din păcate, scenariul este extrem de slab, fără umor autentic și plin de limbaj vulgar inutil. Actorii fac tot posibilul cu materialul primit, iar Jojo (Cătălina Grama) are o interpretare decentă, dar un scenariu mai bine scris ar fi putut-o pune cu adevărat în valoare. Cea mai mare dezamăgire este că filmul nu are impactul pe care l-ar fi putut avea și, în loc să ofere o satiră tăioasă, rămâne la nivelul unei comedii de duzină."
— Lupu Lucia, IMDb
3. Un tablou exagerat al alegerilor din România
"Filmul încearcă să redea atmosfera unei campanii electorale românești, însă recurge la exagerări grosolane. Avem personaje caricaturale, cu replici menite să evidențieze absurdul politicii autohtone: funcționarii sunt corupți și incompetenți, partidele sunt dedicate furtului și manipulării, iar candidații sunt fie incompetenți, fie absurzi. Deși unele observații sunt valide, execuția lasă de dorit. Alegerea între un candidat care vrea să redreseze economia prin amanete și păcănele și unul care propune limitarea șpăgilor la 4.000 de euro pe zi putea fi un punct de plecare bun pentru o satiră reușită. Însă, în loc să ofere un comentariu inteligent asupra realității, filmul se pierde în glume facile și scenarii lipsite de coerență. Cu toate acestea, unele momente amuzante și coloana sonoră sunt puncte pozitive ale producției."
— Veni Vidi, Cinemagia
4. O parodie fără subtilitate
"Filmul își propune să fie o parodie, însă o face într-un mod prea grosolan, fără vreo urmă de subtilitate. Personajele sunt bidimensionale, fără un minim de profunzime sau motivație clară. Dialogurile sunt forțate, iar înjurăturile par să fie folosite mai mult pentru a umple golurile din scenariu, decât pentru a servi un scop narativ. După ce s-a terminat filmul, sentimentul predominant a fost unul de indigestie cinematografică. Ar fi putut fi un film mult mai bun dacă ar fi avut o abordare mai inteligentă și un scenariu mai bine lucrat."
— Codrin, Cinemagia
5. Dezamăgire totală
"Am făcut un cont pe Cinemagia doar ca să pot da o stea acestui film. Aș fi dat zero, dar din păcate nu se poate. Această înșiruire de scheciuri de slabă calitate reflectă, într-adevăr, anumite aspecte ale mentalității românești, dar asta nu înseamnă că este un film inteligent sau că are vreo valoare cinematografică. După 40 de minute, am ieșit din sală împreună cu prietenii mei și am întrebat dacă ne putem recupera banii. Știam că nu se poate, dar tot nu m-am putut abține. Dacă din curiozitate vreți să vedeți această producție, așteptați să apară pe Netflix și nu aruncați banii pe bilete."
— Anonim, Cinemagia
În concluzie, Candidatul Perfect este o comedie care încearcă să satirizeze clasa politică din România, oferind atât momente amuzante, cât și reflecții asupra realităților sociale și politice. Pare să fie un film care a stârnit reacții puternic polarizate. Pe de o parte, este apreciat de unii pentru umorul său absurd și pentru faptul că ridiculizează politica românească într-un mod accesibil publicului larg. Pe de altă parte, mulți spectatori au fost dezamăgiți de execuția sa, considerându-l o comedie fără substanță, cu un scenariu slab și personaje exagerate.
Dacă sunteți curioși să vedeți despre ce este vorba, filmul este disponibil acum pe Netflix.
Comentariul va fi postat dupa aprobare