Cât de pregătiți suntem pentru următoarea pandemie? O analiză a sistemului global de sănătate

În ciuda progreselor în științele medicale, lumea continuă să se confrunte cu dificultăți în controlarea bolilor infecțioase care, odată, fuseseră aproape eradicate. Pojarul a revenit în Europa și Statele Unite, în timp ce gripa aviară (H5N1) a afectat efectivele de vite din 17 state americane și a fost recent detectată la pisici. Între timp, COVID-19 continuă să provoace între 500 și 1.000 de decese săptămânal la nivel global, ceea ce subliniază dificultatea continuă de a gestiona amenințările infecțioase.

În ultimele 60 de ani, am trecut prin patru pandemii majore: SARS, COVID-19 și mpox, alături de pandemia de gripă din 1968-1969, care a provocat peste 1 milion de decese.

Întrebarea esențială este: Suntem mai pregătiți acum pentru următorul focar global?

Lupta cu bolile care pot fi prevenite

Sistemul global de sănătate nu reușește să controleze boli infecțioase ușor prevenibile. Pojarul și poliomielita, cândva aproape eradicate, au revenit din cauza scăderii ratelor de vaccinare. În 2024, zece persoane au murit de pojar în Europa, iar poliomielita a fost detectată la copii din Gaza și la tineri adulți din New York—o boală care fusese aproape eliminată la nivel mondial.

Pojarul, care poate provoca complicații severe precum leziuni cerebrale și moarte, continuă să interneze copii chiar și în țările dezvoltate. Cauza principală? Scăderea vaccinării, alimentată de dezinformare și scepticism.

Rezistența la vaccinuri: o problemă veche, dar periculoasă

Reticența față de vaccinare nu este un fenomen nou. Încă din 1721, Cotton Mather și Lady Mary Wortley Montagu au introdus variolizarea în Europa, o metodă timpurie de imunizare. Însă această practică a fost puternic contestată, iar dezbaterile despre vaccinuri au persistat până în prezent.

Deși efectele secundare ale vaccinurilor există, acestea sunt mult mai rare și mai puțin grave decât bolile pe care le previn. Cu toate acestea, în dezbaterea publică, temerile și conspirațiile adesea depășesc dovezile științifice.

Măsuri de sănătate publică: între eficiență și controversă

Unele dintre cele mai eficiente măsuri de control al pandemiei, precum purtarea măștii, lockdown-urile și restricțiile de mobilitate, au devenit teme de conflict politic în timpul pandemiei de COVID-19. Deși dovezile științifice arată că aceste măsuri au funcționat, multe persoane s-au opus vehement.

În timpul SARS-1 din 2002, guvernele au reacționat rapid și au impus măsuri stricte de sănătate publică. Rezultatul? Boala a fost eradicată rapid. În schimb, răspunsul la mpox și COVID-19 a fost lent, insuficient finanțat și politizat, ceea ce a redus eficiența intervențiilor.

Dezinformare și exploatarea crizelor de sănătate

Pandemia de COVID-19 a scos la iveală o vulnerabilitate majoră în gestionarea sănătății publice: impactul dezinformării. De la remedii false precum hidroxiclorochina și ivermectina la teorii conspiraționiste despre originea virusului, încrederea în măsurile de sănătate a fost grav afectată.

Comunitățile vulnerabile, inclusiv imigranții, persoanele cu venituri mici și cei cu acces limitat la educație medicală, au fost printre cele mai afectate, ceea ce a îngreunat și mai mult implementarea intervențiilor eficiente.

Ce amenințări ne așteaptă în viitor?

În timp ce gripa aviară rămâne o amenințare potențială, următoarea pandemie ar putea fi provocată de un virus necunoscut. Fără planuri flexibile de răspuns, lumea riscă să repete greșelile din trecut.

Din păcate, războaiele și instabilitatea politică au slăbit cooperarea internațională în domeniul sănătății. Organizații esențiale, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), se confruntă cu amenințări asupra finanțării. Decizia Argentinei de a părăsi OMS este un exemplu al fragilității cooperării globale în domeniul sănătății.

Lecții și speranță din pandemia de COVID-19

În ciuda provocărilor, există motive de optimism. Dezvoltarea rapidă a vaccinurilor împotriva COVID-19 a demonstrat că inovația științifică poate furniza soluții mai repede decât ne-am fi așteptat. Inițial, experții credeau că va dura cel puțin trei ani pentru a avea un vaccin eficient, dar primele vaccinuri au fost disponibile în mai puțin de 12 luni.

Două studii britanice oferă modele pentru viitoarele pandemii:

• Recover—care a permis testarea rapidă a medicamentelor și a descoperit că dexametazona este eficientă în tratarea COVID-19.
• React—care a monitorizat răspândirea virusului și a ajutat la modelarea intervențiilor de sănătate publică.

Aceste inițiative arată cum inovația rapidă și bazată pe date poate salva vieți.

Ce trebuie să schimbăm pentru a fi pregătiți?

Pentru a face față următoarei pandemii, strategiile globale de sănătate trebuie să se concentreze pe:

1. Consolidarea instituțiilor de sănătate publică, precum OMS și CDC, asigurând finanțare stabilă.
2. Combaterea dezinformării și reconstruirea încrederii în vaccinuri și măsurile de sănătate publică.
3. Investiții în planuri flexibile de răspuns la pandemii, capabile să gestioneze amenințări necunoscute.
4. Leadership politic responsabil, care să prioritizeze deciziile bazate pe știință, nu pe câștiguri electorale.

Un virus nu ține cont de afilierea politică, de granițele naționale sau de credințele personale. Bolile infecțioase sunt o amenințare universală, iar dacă nu ne angajăm să consolidăm măsurile de sănătate publică, următoarea pandemie ar putea fi și mai devastatoare.

Concluzie: Privind lumea prin ochii unui virus

Pentru un virus, oamenii nu sunt decât gazde pentru replicare. Dacă am putea adopta aceeași eficiență strategică, lăsând deoparte diviziunile politice și ideologice, am putea construi un sistem global de sănătate mai puternic și mai coordonat.

Avem instrumentele, expertiza și oamenii necesari. Rămâne de văzut dacă avem și leadership-ul necesar pentru a le folosi eficient înainte ca următoarea pandemie să lovească.