Scris, regizat și co-produs de Bong Joon-ho, Mickey 17 aduce pe ecrane o poveste provocatoare, care continuă explorarea temelor sociale caracteristice cineastului sud-coreean. Filmul, inspirat de romanul Mickey7 al lui Edward Ashton, reușește să îmbine elemente de satiră socială, umor absurd și imagini memorabile, chiar dacă nu este lipsit de imperfecțiuni.
Pentru fanii lui Bong, cunoscut pentru Parasite (2019), câștigător al Premiului Oscar, și Snowpiercer (2013), filmul este cu siguranță o experiență cinematografică interesantă. Cu un buget de 120 de milioane de dolari, oferit de Warner Bros. și cu control editorial complet din partea regizorului, Mickey 17 reprezintă o investiție semnificativă într-o producție de autor, chiar dacă suma rămâne mult sub nivelul unor blockbustere precum Avatar sau The Dark Knight Rises.
Povestea lui Mickey 17: o existență repetitivă între moarte și renaștere
Acțiunea filmului are loc în 2054, într-un viitor în care omenirea încearcă să colonizeze planete ostile. Tehnologia permite replicarea umană perfectă, folosind o formă avansată de imprimare 3D.
Pe Pământ, clonarea umană este interzisă, dar în spațiul cosmic, unde coloniștii se confruntă cu condiții extreme, este permisă crearea așa-numiților "expendables" – muncitori de sacrificiu, care pot fi recreați de fiecare dată când mor în misiuni periculoase.
Mickey Barnes, protagonistul interpretat de Robert Pattinson, este unul dintre acești muncitori. Pe parcursul filmului, Mickey moare și este reimprimat de 16 ori, până când un accident duce la existența simultană a două versiuni ale sale, Mickey 17 și Mickey 18 – ceea ce constituie o „multiples violation”.
Acest ciclu interminabil de exploatare, moarte și renaștere generează o atmosferă sumbră, în care Bong își etalează talentul vizual prin imagini absurde și înfricoșătoare – de exemplu, o scenă în care mai mulți Mickey ies din imprimantă ca niște pagini dintr-un fotocopiator. Aceste momente transformă filmul într-o experiență aproape horror, cu un puternic impact vizual și emoțional.
Bong Joon-ho și critica sa distopică
Ca și în Snowpiercer și Parasite, Bong Joon-ho folosește Mickey 17 pentru a critica inegalitățile sociale și exploatarea. Cele trei filme împărtășesc teme comune, de la segregare socială și opresiune, la lupta pentru libertate.
În Snowpiercer, umanitatea supraviețuiește într-un tren care traversează un Pământ înghețat, dar clasa muncitoare trăiește în condiții mizere în ultimele vagoane, până când încearcă o răsturnare a ordinii sociale. Finalul filmului, ambiguu și sumbru, sugerează că ieșirea din capitalism este aproape imposibilă.
În Parasite, regizorul explorează o luptă de clasă ascunsă, în care o familie săracă încearcă să profite de naivitatea unei familii bogate. Conflictul escaladează într-un deznodământ violent, iar cei săraci sunt în final înfrânți, condamnați să continue să trăiască în umbră.
Comparativ, Mickey 17 este mai optimist, dar soluția pe care o propune nu este la fel de radicală. Filmul sugerează o reformă, mai degrabă decât o revoluție. În loc să conteste întreg sistemul de exploatare, așa cum face Snowpiercer, el pare să rezolve problema prin eliminarea unor lideri corupți, dar fără a propune un nou model social. Deși finalul include un discurs anti-colonial, revolta rămâne parțială, iar ideea unui viitor mai just pare doar o posibilitate vagă.
Un film spectaculos, dar nu fără imperfecțiuni
În ceea ce privește realizarea cinematografică, Mickey 17 impresionează prin:
- Construcția lumii futuriste, care combină realismul tehnologic cu elemente vizuale suprarealiste.
- Performanțele actoricești, cu Robert Pattinson aducând un nivel de complexitate emoțională personajului principal.
- Satira socială, un trademark al lui Bong Joon-ho, care transformă teme grele în momente de umor absurd.
Totuși, filmul nu este lipsit de probleme narative. Mesajul său politic rămâne mai puțin convingător decât în Snowpiercer și Parasite, iar tentativa de a imagina o alternativă la distopie pare incompletă. În loc de o critică sistemică, soluția propusă se limitează la schimbarea unor lideri, fără o transformare profundă a sistemului.
Concluzie: un film îndrăzneț, care merită atenția publicului
Mickey 17 este o realizare solidă, care îmbină acțiunea, satira și viziunea distopică caracteristică lui Bong Joon-ho. Deși nu reușește să fie la fel de incisiv ca Snowpiercer sau Parasite, filmul demonstrează că există încă loc în cinematografia de mare buget pentru idei originale și critice.
Într-o industrie dominată de filme cu supereroi și sequel-uri previzibile, Mickey 17 este o gură de aer proaspăt, un film care provoacă publicul să gândească și care își asumă riscuri creative. Chiar dacă nu este lipsit de imperfecțiuni, este o experiență cinematografică captivantă și memorabilă.
Comentariul va fi postat dupa aprobare