Regizat și scris de Diana Busuioc, filmul „Alexandra” (2025) aduce pe marile ecrane o dramă psihologică profundă, inspirată de cazul real al uneia dintre cele mai șocante tragedii recente din România. Premiera are loc pe 4 aprilie 2025, într-o ediție ce promite nu doar emoție și introspecție, ci și un mesaj social puternic.
O poveste despre sacrificiu și vinovăție
La baza filmului stă povestea Angelei Popescu (interpretată de Diana Busuioc), o dispeceră 112 care, într-un gest extrem de curaj, părăsește centrul de comandă și se deplasează personal pentru a salva o adolescentă de 15 ani răpită. Deși reușește să o elibereze, Angela dispare fără urmă. Filmul nu reconstituie evenimentele din Caracal, ci se concentrează pe consecințele psihologice ale implicării într-o dramă care zguduie întreaga societate.
Angela devine o figură simbolică – o eroină percepută ca „mândria neamului”, dar care, în esență, este o femeie copleșită de o realitate înfricoșătoare și o vinovăție latentă. Filmul explorează limitele conștiinței, conflictul interior și felul în care memoria și trauma colectivă afectează prezentul.
„În dialog permanent cu propria conștiință, Angela își amintește speranțele copilăriei și idealurile unui trecut inocent, marcate de dorința de a salva vieți – o calitate ilustrată metaforic prin numele ei, care face trimitere la îngerul păzitor”, punctează criticul filmului.
Teme profunde și estetică sugestivă
„Alexandra” aduce în prim-plan nu doar drama individuală, ci și una colectivă – a unei societăți incapabile să protejeze copiii de rețelele de crimă organizată. Filmul se așază astfel în tradiția marilor drame morale, evocând subtil filme precum „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Ambele producții folosesc tonuri cromatice neutre – alb-negru sau alb-gri – pentru a sublinia atmosfera apăsătoare și întrebările fără răspuns.
Printre secvențele memorabile se numără confesiunile intime dintr-o cameră învăluită de perdele în bătaia vântului, sau momentul emoționant al cântecului Alexandrei, care adaugă filmului o dimensiune poetică.
Distribuție și interpretări
Interpretarea oferită de Diana Busuioc în rolul principal este intensă și autentică. Actrița, care semnează și scenariul și regia, își dovedește versatilitatea și experiența cinematografică dobândită în afara țării. De remarcat sunt și prestațiile Francescăi Hojda (Alexandra) și Georgetei Marin (mama Alexandrei), în timp ce o parte dintre actorii secundari livrează performanțe mai puțin convingătoare.
O cinematografie de excepție
Imaginea filmului, semnată de Marius Neacșu, este un alt atu esențial. Cu compoziții vizuale atent gândite și o paletă cromatică ce susține emoția, imaginea contribuie decisiv la atmosfera tensionată și reflexivă a filmului. Lanul de grâu, acoperișul care limitează perspectiva sau sălciile plângătoare devin simboluri ale claustrării, ale neputinței, dar și ale unei speranțe fragile.
Concluzie
„Alexandra” nu este doar un film despre o tragedie individuală sau un act de curaj, ci despre refuzul de a accepta nepăsarea ca normă. Este un film necesar, profund și onest, care denunță cu luciditate indiferența socială și încearcă să creeze conștiință în jurul unor răni încă deschise.
Recomandat pentru toți cei care caută în cinema o formă de reflecție și empatie, „Alexandra” se impune ca una dintre cele mai importante producții românești ale anului 2025.
Comentariul va fi postat dupa aprobare