Debutul literar al lui Kevin Jared Hosein, distins cu Premiul Walter Scott pentru ficțiune istorică, surprinde cu o acuratețe dureroasă un univers pe cât de senzorial, pe atât de crud: Trinidadul anilor ’40, la finalul ocupației americane și în plină dezagregare a colonialismului britanic. Romanul „Năluci flămânde”, apărut în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, oferă o perspectivă profund umană asupra rupturilor sociale, abuzului și identității colective într-un spațiu dominat de inegalitate și tăceri.
În centrul poveștii se află două lumi opuse: familia Saroop, hinduși săraci care trăiesc la marginea plantațiilor de trestie, într-un colț uitat de lume, și soții Changoor, proprietari ai unui conac ridicat deasupra satului Bell Village. Dispariția misterioasă a lui Dalton Changoor devine pretextul pentru întâlnirea acestor două lumi, iar Hans Saroop este rugat de Marlee, soția bogătașului, să păzească proprietatea în schimbul unei sume tentante.
La suprafață, e o oportunitate. În realitate, e începutul unui parcurs marcat de ambiguități morale, tensiuni sociale și visuri fragile.
În această frescă tropicală, Hosein plasează simboluri puternice – „nălucile flămânde”, spirite ale celor dispăruți, dar niciodată uitați. Fiica moartă a familiei Saroop devine o prezență constantă, tăcută, dar apăsătoare, reprezentând traumele care nu pot fi rostite, dar care modelează profund relațiile și deciziile personajelor.
Peisajul vibrant al Caraibelor e contrastat de realitatea sumbră a barăcilor: mizerie, lipsă de intimitate, absența speranței. Locuitorii acestui microcosmos – hinduși, creștini, bătrâni sau copii – sunt în permanență marcați de o moștenire grea: violență domestică, prejudecăți etnice, ierarhii imposibil de escaladat.
Însă, chiar și în această lume, există visuri: o casă mai bună, o viață în care copiii supraviețuiesc, un colț de liniște. Hosein reușește să contureze personaje vii, nuanțate, aflate într-o luptă surdă între ceea ce își doresc și ceea ce li se permite.
„Năluci flămânde” este mai mult decât o cronică a unui spațiu post-colonial. Este o reflecție despre libertate, destin și suferință transmisă din generație în generație. Este un roman care construiește tensiune nu prin acțiune rapidă, ci prin sugestie, prin atmosferă, prin forța interioară a trăirilor.
Universul romanului e impregnat de spiritualitate – zeii hinduși, credințele populare, superstițiile –, dar și de o luciditate aproape documentară: în spatele fiecărei decizii personale se află un context politic și economic care limitează opțiunile reale.
Romanul lui Kevin Jared Hosein nu caută soluții și nici nu oferă alinare. Propune, în schimb, o întrebare esențială: e posibil să trăiești o viață demnă când pornești dintr-un loc în care viețile „nu contează”?
În acest paradis transformat în închisoare socială, speranța e poate singura formă de rezistență. Și dacă trecutul e un prolog, atunci poate, pentru unii, viitorul va însemna eliberare.
Comentariul va fi postat dupa aprobare